Spiritualitate

Necesitatea trezirii Conștiinței – calea către adevărata stabilitate și spiritualitate

În această perioadă plină de schimbări și transformări, foarte mulți oameni se concentrează pe o trezire a conștiinței în masă. Cum reușim însă, noi ca și indivizi, în această mare schimbare și transformare?

Cu siguranță mulți dintre voi ați simțit și simțiți în continuare diverse schimbări, iar în acest articol vom vorbi despre cât de important este să deveniți mai luminoși, cât de important este să înglobați mai multă lumină în ființa voastră, înălțându-vă astfel conștiința, iar aceasta se poate realiza prin trezirea propriei conștiințe.

Schimbările din noi generează alte schimbări în lanţ.  O problemă în plan fizic, cum ar fi o lovitură, un şoc emoţional cauzat de un eveniment neaşteptat şi neplăcut sau o decizie personală de a nu te manifesta asemenea unui om care crede în divinitate, în dumnezeire, vor genera perturbari în lanţ. O stare dizarmonică în trup, în minte, în gânduri sau sentimente, în percepţia despre divinitate, despre omenire-creaţie a divinităţii se propagă asemenea volburii apei în toate celelalte planuri.  Ştim asta, o observăm la tot pasul.  O simţim, o vedem, o cunoaştem şi chiar o înţelegem.
Atenţia noastră se îndreaptă însă, înspre a cunoaşte cum putem face să ajungem invers, de la o stare perturbată la o stare renăscută.  Este un cerc vicios, în care toate problemele generează altele, în alte planuri şi odată armonia pierdută, chiar şi printr-o oboseală cronică, trebuie să depui ceva efort pentru a reveni la starea în care eşti fericit cu tine însuţi şi cu toată lumea înconjurătoare. 

Suferinţe fizice înfundate sau acute, supărătoare sau nu, dar care există totuşi, slăbiciuni afective, imposibilitatea de a face faţă unor persoane, unor tipuri de comportament, unor categorii anume de evenimente, sentimentul că îngerii par a nu-ţi mai arăta drumul aşa cum o făceau odată, toate acestea sunt semne ale lipsei armoniei divine pe anumite planuri.  Iar un plan îl influenţează pe altul şi tot aşa, până când ajungi să te întrebi cum poţi schimba lucrurile? De unde să începi?

Dacă laturile fizice sunt greu de vindecat câteodată, ele sunt însă vizibile, toată lumea le poate observa, le poate descrie evoluţia, ameliorări vizibile sunt calificate ca fiind concrete, ele există şi nimeni nu le poate tăgădui.  Dacă te-ai lovit, dacă te-ai tăiat, poate fi nevoie de timp ca să te vindeci.  Poţi scurta timpul refacerii, poţi reduce durerea, poţi face să depăşeşti momentul mai uşor şi să nu rămâi afectat de ceea ce s-a întâmplat.  Dacă eşti un învăţat, poţi înţelege de ce s-au întâmplat anumite lucruri, poţi căpăta experienţe iniţiatice, revelaţii şi chiar dacă ai avut de suferit în fizic, în cazurile bune în care simţi şi înţelegi ajutorul îngerilor, poţi ieşi din eveniment zâmbind, mai bun, mai puternic şi spunând „m-a ajutat Dumnezeu, că ar fi putut fi mult mai rău”.  Dacă este aşa la sfârşitul suferinţei te simţi un norocos al soartei, simţi şi conştientizezi legătura ta cu divinitatea şi ştii ca te vei deschide şi mai mult înspre înţelegerea şi iubirea divină. 

Cu laturile mental-afective este de asemeni greu de lucrat în timp scurt.  Se zice că dacă o organizaţie s-a obişnuit cu tine având un anumit rol, iar tu te schimbi, este aproape sigur că respectiva organizaţie va avea o reacţie puternică de inerţie şi va respinge recunoaşterea schimbării din tine.  Cei din jur au tendinţa de a te vedea prin imaginea pe care şi-au format-o ei despre tine.  Şi pentru tine este greu să te vezi într-adevăr schimbat. Ai tendinţa să te consideri acela care ai fost odată şi cu care te-ai obişnuit atâta vreme.

Vindecarea armonioasă a tuturor planurilor tale implică salturi evolutive şi calitative, similar cu atunci când urci o treaptă a unor scări, iar apoi stagnare, ca atunci când îţi tragi suflarea pentru o clipă cu piciorul pe treapta tocmai urcată.  Este momentul în care te re-înveţi cu tine, te cunoşti, te redescoperi, percepi schimbările şi primeşti avântul pentru următoarele trepte. 

Spuneam că persistă întrebarea „de unde să încep?” în condiţiile în care nu mai ai idei sau forţă pentru nou sau pentru saltul unei trepte a scării armoniei.  În primul rând te accepţi pe tine aşa cum eşti, cu toate cele bune şi rele, cu toate calităţile şi neputinţele tale şi îi ierţi pe ceilalţi, atât de mult cât poate inima ta mare, apoi mai mult, până simţi că ţi s-a lărgit inima de ai cuprinde tot universul în ea.  Aşa ai făcut pace cu cei din jur.  Mai este însă ceva de făcut.  Rămâne să faci pace cu tine însăţi, mai mult decât să te accepţi şi iubeşti ceea ce eşti sau ceea ce poţi fi.  

Pentru a îți trezi conștiința, ai nevoie să îți cunoști propria ființă cu adevărat.

”Ființă” vine de la a fi, a exista. Astfel, Ființa este tot ceea ce există. Infinite sunt gradele de Conștiență, sau de percepție, ale Ființei. Percepția liniară, limitată a unei ființe umane este temporară,  chiar dacă acest ”temporar” reprezintă în timp uman o perioadă foarte lungă de timp. Ființa noastră integrală, completă, a ales la un moment dat coborârea în densitate, în corp, perfect conștientă de faptul că această experiență va conduce la solidificarea conștiinței, la îngreunarea ei. Capacitatea noastră de a percepe Realitatea s-a diminuat. Ne-am indentificat cu dimensiunea densă a Realității, capacitatea noastră de a simți s-a adaptat acestei felii de Realitate și a născut simțurile umane, cu care ne racordăm la realitatea liniară. Simțurile umane sunt doar o palidă expresie a enormei capacități de a simți a Ființei integrale. Descompunem realitatea lumii materiale în straturi mai subțiri, în paliere mai înguste de densitate, astfel încât simțurile umane folosesc precum instrumente de conectare.

Astfel, credem că avem cinci simțuri corespondente diferitelor densități ale spațiului de experiență umană. Pipăitul și gustul ne conectează direct cu materia cea mai densă, în vreme ce mirosul, auzul și văzul ne conectează cu vibrațiile mai înalte. Mecanica rafinată a ochiului ne conectează cu vibrația înaltă a spectrului luminos, astfel încât percepem forme. Auzul ne conectează cu vibrația mai joasă a sunetelor iar mirosul ne pune în conexiune cu natura intimă a lucrurilor și ființelor.

Nu sunt singurele simțuri ale unei ființe umane, dar mintea, liniară și ordonată, dorește ca lucrurile să fie clare, chiar dacă lasă pe dinafară o sumedenie de mijloace pe care o ființă umană le are pentru a se conecta la realitatea pe care o experimentează. De pildă, emoțiile noastre fac parte dintr-un sistem de percepție pe care științele nu le-au cuantificat. Intuiția, viziunea, sentimentele dar și senzațiile corporale cele mai discrete nu sunt altceva decât feluri în care rezonăm cu diferite niveluri ale realității. Percepem mult mai mult decât doar prin intermediul celor cinci simțuri, dar, pentru că aceste percepții scapă posibilității minții de a cuantifica informația, învățăm treptat să le ignorăm.

Un alt motiv pentru care am ales să limităm capacitatea noastră de a simți, a fost durerea inerentă a experienței umane și sentimentul de a fi copleșiți de ceea ce simțim. Experiența umană a fost și este încă, de multe ori, dură. Am preferat să ne închidem simțurile, să le invalidăm, pentru a nu mai simți durerea în multiple forme. Durerea fizică a rămas pentru că este un mijloc de alarmare, de supraviețuire. Dar ne-am închis la nivelul percepției energiilor vitale, ne-am închis la nivelul emoțiilor și ne-am închis la nivelul inimii, fără să ne dăm seama că acest lucru ne limitează accesul la existență.

Una peste alta, această închidere care s-a petrecut la nivelul percepției ne-a închis într-un fel de cușcă interioară, într-o carapace, în vreme ce mintea a devenit instrumentul fundamental de investigație a realității. E ca și cum am privi afară prin viziera îngustă a unui tanc, am analiza imaginea copacilor, florilor și oamenilor cu tot felul de analizoare de culoare, densitate, sunet, formă, și apoi, în computerul central al tancului am recompune ființele din afara noastră sub forma unui model teoretic. Cu timpul am ajuns să confundăm modelul teoretic din computerul minții noastre, cu Realitatea. Am uitat că privim prin viziera unui blindat în care ne-am adăpostit pentru a limita durerea și am ajuns să credem că Realitatea cea mare și vie poate fi condensată în concept. Astfel, am ajuns să experimentăm realitatea experienței de viață mai degrabă la nivel conceptual, mental, iar asta a accentuat și mai mult sentimentul interior al rupturii, al separării față de Realitate.

Paradigma dualității ne-a separat nu numai de Cer, adică de spațiile rafinate ale Realității, dar și de Pământul cel dens din care se hrănește permanent corpul nostru. O logică fără cusur, dar a cărei analiză întemeiată pe dualitate este prea îngustă pentru multiplicitatea Creației, ne-a condus la concluzia că dimensiunea noastră numită Corp, este o problemă, un neajuns care ne separă de adevărata noastră natură, care este Cerul. Corpul a devenit semnul păcatului și al vinovăției pentru care cerul ne-a repudiat. Mari sisteme religioase care au legiferat contactul ființei umane cu aspectul său divin s-au întemeiat pe această perspectivă a separării.

A fi conștient înseamnă a percepe sau a simți. Nu pot fi conștient de ceva ce nu pot percepe. Gradul de deschidere al unui om îi conferă lărgimea percepției. Cu cât suntem mai deschiși, cu atât percepem mai mult. Pentru a ne deschide e nevoie de curaj. Iar curajul nu presupune absența fricii. Dimpotrivă, recunoașterea fricii este aceea care deschide posibilitatea de a avea curaj. Inconștient, ne temem să ne deschidem percepțiilor pentru că ne temem de ceea ce am putea percepe.

De pildă, a simți integal interiorul, trăirile, emoțiile, experiența unei alte ființe umane, este înfricoșător pentru majoritatea oamenilor. Chiar dacă la nivel declarativ și teoretic suntem niște adepți ai compasiunii, atunci când este despre a ne deschide în fața suferinței altui om și a o simți în propria noastră inimă și propriul nostru trup, ne temem să facem acest lucru. Interiorul unui om este plin de experința sa, de emoțiile sale, de amintirile sale. O ființă umană conține în ea istoria întregii experiențe a rasei umane. Cât de adânc suntem dispuși să …compasionăm cu celălalt?

Răspunsul este simplu. Suntem capabili să simțim din celălalt exact atât cât suntem capabili să ne simțim pe noi înșine. Suntem conștienți de natura adâncă a celuilalt exact în aceeași măsură în care suntem conștienți de propria noastră natură. Dacă suntem exclusiv cantonați în vibrația minții, atunci cu celălalt vom avea un contact exclusiv mental. De pildă vom putea duce o discuție interesantă, argumentată, vom putea asculta la nivel mental unele relatări despre viața celuilalt. Dar nu vom simți nimic special. Mintea nu simte. Vom afirma ”vai, ce păcat, vai, ce rușine, vai, ce interesant”, dar nu vom simți nimic. Nu vom cunoaște niciodată ceea ce se află în spatele cuvintelor celuilalt, pentru că nu funcționăm decât la acest nivel. Găsind curajul de a percepe ceea ce se află deja în noi înșine, deschidem porțile percepției integrale a Realității.

Saltul de la a gândi despre realitate la a simți realitatea este unul cuantic și marchează o nouă etapă în felul în care ne raportăm la întreaga Creație și la noi înșine. Este de asemeni un salt în înțelegerea Realității ca Ființă vie și interconectată și are enorme consecințe asupra fiecărui aspect al vieții noastre în spațiile dense ale acestei planete. A simți realitatea oferă acces la adevărata Cunoaștere, aceea despre care vorbeau marii trăitori ai Adevărului, misticii, maeștri din toate timpurile ai acestei lumi. Cu alte cuvinte, acest mod de a ne raporta la realitate nu este unul nou. El a fost accesibil ființei umane dintotdeauna. Dar nu tuturor. Chestiune de evoluție interioară.

 Istoria umanității a fost însoțită dintotdeauna de o formă sau alta a Templului care avea drept unic scop păstrarea conexiunii cu Adevărul. În interiorul templelor din întreaga lume, în munți, în deșerturi, pe toate continentele și toate timpurile au existat sacerdoți care au avut capacitatea de a percepe, de a simți straturile rafinate ale existenței și de a împărtăși experiența lor cu ceilalți. Marile ritualuri sacre, în toate civilizațiile au fost astfel de împărtășiri. Ca și în experiențele moderne de extensie a Conștiinței, adică a lui A SIMȚI, misticii tuturor timpurilor trăiau ei înșiși conexiunea, și astfel experiența mistică devenea accesibilă tuturor celor care participau la ceremonii. Ei împărtășeau EXPERIENȚA mistică.

Am investigat un timp foarte îndelungat motivele pentru care oamenii au limitat capacitatea lor de a simți, și mereu, într-un fel sau altul am descoperit o formă de frică legată de un mod sau altul de a judeca realitatea. Ne temem de toate lucrurile pe care le respingem și pe care le considerăm a nu face parte din noi înșine. Acesta este ego-ul. Cel care se crede separat. În vreme ce discriminează realitatea, din ce în ce mai multe dimensiuni ale acestei realități devin… imperceptibile. În noi înșine și în ceilalți, dar și în întreaga realitate. Nu le putem percepe, le împingem în dimensiunea inconștientă a ființei, dar ele continuă să existe și să ne influențeze deciziile și viața. Emoțiile noastre sunt conexiunea noastră cu aceste dimensiuni inconștiente dar și puntea către dimensiunea mentală, adică instrumentul discriminării. Cu cât ne opunem mai mult realității, cu atât frica este mai mare. Între minte și emoție este o legătură indisolubilă. Cu cât mentalizăm mai mult realitatea, cu atât zbuciumul emoțional este mai puternic. Rezultatul este pierderea încrederii în capacitatea noastră de a administra experiența umană, dar și pierderea încrederii în realitate. Majoritatea oamenilor o consideră mai degrabă un adversar. ”Viața e o luptă”.

Întoarcerea la A SIMȚI se împiedică de FRICĂ. Ne temem să simțim realitatea, pe noi și pe ceilalți. Am lucrat foarte mult cu oamenii pe antrenarea capacității de a simți realitatea și am făcut un inventar al principalelor frici care împiedică percepeția.

Frica de corp, frica de întuneric, frica de dimensiunile dense ale existenței sunt toate expresii ale fricii de moarte. Este o frică ce implică judecata fundamentală ”eu nu sunt corpul meu”, cu extensia implicită ”eu sunt mintea mea”. Mintea neagă corpul și închide porțile percepției corporale fără să-și dea seama de natura SFERICĂ  a percepției, și astfel se închide și față de dimensiunile rafinate ale existenței. Mă simt diferit de corpul meu, dar mă simt diferit și față de ”sufletul” meu. Este o incapacitate cronică de a percepe unitatea fundamentală între corp, minte și spirit și a faptului că acestea sunt expresii ale unei monade.

Frica de moarte are o implicație profundă: frica de viață. Nu trăiesc full pentru că mă tem să nu pățesc ceva. Astfel ajunge viața să fie un fel de moarte avant la lettre. Orice bucurie a vieții dispare din prea multă prudență față de viață.

Această frică se manifestă la nivelul relațiilor interumane. Mă tem de durere, și astfel mă închid față de tine, nu vreau să simt, sunt prudent și închis. Construim roluri pe care le jucăm unii față de ceilalți și viața devine un fel de ”tranzacție”. Vom încerca să obținem de la ceilalți ceea ce credem că ne lipsește, iubire, respect, atenție, validare etc și ne vom teme etern câtă vreme nu ne vom asuma ”riscul” de a ne deschide. Frica de celălalt ar putea fi numele acestui palier. Nu-i putem simți pe ceilalți oameni stând la adăpostul oului de cristal pe care l-am construit din judecată – ego, dar putem presupune orice despre ei în mod proiectiv. Fricile noastre proiectate sunt imaginea pe care o percepem despre celălalt.

Corespondentul său în partea rafinată a existenței este frica de Dumnezeu. De asemeni nu-l putem SIMȚI pe Dumnezeu, ne simțim separați de întreg, și proiectăm o imagine a propriilor noastre frici din care alcătuim CONCEPTUAL divinitatea. Viziunea noastră despre oameni și despre Dumnezeu este aceeași. Și atitudinea noastră lăuntrică.

Frica în fața realității umane și divine este rezultatul aceleiași separări: perspectiva noastră întemeiată pe discriminarea mentală a realității și pe neputința de a simți realitatea în adâncimea dar și în înălțimea sa rafinată.

Toată această frică se manifestă la nivelul emoțiilor. Izolați fiind în interiorul carapacei noastre protective, ne temem de oameni – care ne pot răni, trăda, minți înșela, de realitate care pare periculoasă și de neînțeles, oricâte legi ale fizicii cunoaștem, de divinitate, care este doar un nume pentru dimensiuni ale ființei pe care nu le percepem, dar și de imaginile despre divinitate pe care umanitatea le-a construit în secole, care numai liniștitoare nu sunt.

În aceste condiții emoțiile noastre, frica de viață/moarte și tensiunea devin mod de a trăi. Exprimarea noastră este în consecință. Nu mai suntem în acord cu noi înșine, cu esența noastră profundă, ci rostim, acționăm și creăm realitate pentru a fi mereu în acord cu criterii exterioare. Spunem ceea ce oamenii vor să audă de la noi, mai ales față de cei pe care îi iubim, în speranța că vom obține iubirea, validarea, atenția de care credem că avem nevoie. Trăim în conformitate cu normele religiilor organizate și dogmatice, pentru a obține de la Dumnezeu iertarea de păcatul în care ne-am născut. Trăim cu frica față de conținuturile adânci ale propriei noastre conștiințe, care nu sunt altceva decît propria noastră experiență de viață umană de care ne temem. Suntem într-o cutie de prejudecată la care ne este dificil să renunțăm pentru că pur și simplu FRICA stăpânește, ne separă încetul cu încetul de cea mai mare parte din ceea ce suntem: de corpul nostru, de energiile noastre vitale, de emoțiile noastre pe care le considerăm adversari incontrolabili, de vocea noastră autentică și de percepția asupra dimensiunii noastre universale, de sufletul nostru sau oricum ați vrea să-i spuneți.

Timpurile actuale ne împing spre evoluție, conștiința umană s-a transformat, fondul experienței spirituale este accesibil umanității. Dezbrăcată de formele sale dogmatice, trăirea spirituală este AICI și ACUM, accesibilă oricui alege transformarea interioară autentică.

Să aveți o călătorie luminată spre redescoperirea naturii divine și trezirea Conștiinței!

close

Descopera cursurile noastre

Alpha GenomiX
Image is not available

ALPHA GENOMIX este o metodă evoluționară prin care se realizează evoluția și decodificarea genomului uman pentru acordarea cu Energia Dimensiunii a 5-a, prin tehnici și metode ce utilizează conceptele lentilelor cuantice a științelor spirituale ale ADN-ului.

Chakre-mutidimensionale
Image is not available

O Energie Noua vine sa evolueze treptat viata noastra, inclusiv stiinta, sanatatea, creativitatea, constiinta individuala si de grup, spiritualitatea, afacerile si tot ceea ce tine de constiinta umana si de obiceiuri.

Ciclulul Destinului
Image is not available

O nouă decadă a început. Schimbările și curățările sunt necesare în anul ce tocmai a început.
Ce schimbări să faci în 2020?

CODURILE LUMINII
Image is not available

Reprezinta limbajul Universului emis din Centrul Inimii Solare sub forma de Iubire Cristalina Pura. Sunt Pulsatii emise de catre Inima Solara (sursa existentei), ce strabat Universul, calatorind multidimensional, incorporandu-si matricea geometrica si frecventele in toate sistemele galactice strabatute.

Cristaloterapie
Image is not available

Cristaloterapia este o arta de vindecare, o arta straveche ale carei origini ne poarta pana in civilizatia Atlantidei si Lemuriei. Cristalele si pietrele sunt mentionate, de numeroase ori, si in Biblie. Ele sunt daruri din partea pretioasei noastre planete, daruri menite sa ne ajute sa ne reconectam cu energiile Universului si sa vindecam ranile trecutului, prezentului si viitorului.

Protectie Energetica
Image is not available

PROTECȚIA ENERGETICĂ are un rol esențial în atingerea și menținerea stării energetice de echilibru și armonie la nivel: fizic, emoțional, mental și spiritual.

NOUL CORP DE LUMINĂ
Image is not available

Află cum îți poți activa CORPUL DE LUMINĂ în procesul ascensiunii spirituale
Dacă vrei să te eliberezi de înlănțuirile karmice și să accesezi multidimensionalitatea ființei tale ai nevoie să îți activezi Corpul de Lumină.

ELIMINAREA IMPLANTURILOR ENERGETICE
Image is not available

CE sunt implanturile energetice?
CINE realizează implanturile energetice și DE CE?
Cine este afectat de ele?
CUM poți fi protejat față de implanturile energetice?

PROTECȚIA ENERGETICĂ PENTRU TERAPEUȚI
Image is not available

Cu toții avem o memorie celulară ce este stocată în țesuturile corpului nostru. Fie că ești terapeut sau maseur, interacționezi cu memoria celulară a clientului tău în timpul ședințelor de terapie.

Abundenta-multidimensionala
Image is not available

In cadrul cursului ABUNDENTA MULTIDIMENSIONALA, vom aborda STRATEGII DE GANDIRE, EXERCITII PRACTICE si TEHNICI extrem de eficiente prin care sa putem transforma constiinta tridimensionala saraca in prosperitate intr-o CONSTIINTA MULTIDIMENSIONALA NELIMITATA DE ABUNDENTA SI IMPLINIRE.

previous arrow
next arrow